Rococo este un stil arhitectural, decorativ, artistic si de design interior care a aparut in Franta secolului al XVIII-lea si s-a raspandit ulterior in intreaga Europa si cele doua Americi, mai ales in America Latina, adica tarile de limba spaniola si portugheza. Arhitectii rococo nu au adus mari modificari si inovatii tn proiectarea cladirilor, ei conferind caracteristicilor barocului mai multa gratie si sensibilitate, iar detaliile si ornamentele sunt mai bogate, ajungand pana la opulenta.
Rococoul este privit astazi ca o perioada relativ distincta in evolutia artei occidentale, manifestandu-se, spre sfarsitul existentei sale, in sincron si, de multe ori, apropiindu-se sensibil de neoclasicism.
Caracteristici
Denumirea stilului vine din frantuzescul “rocaille”, adica “scoica”. In Italia, stilul rococo da nastere mai multor opere laice (palate), dar si catorva biserici care se disting prin eleganta, decor bogat si rafinat. Liniile drepte sunt inlocuite cu cele curbe, iar cercul cu ovalul. Vorbim despre un stil feminin, senzual, in care artistii pun accentul pe amanuntele si rafinamentul decorului, arhitectul devenind, de fapt, un decorator.
Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridica ornamentarea bogata, in toate aspectele sale, la rang de postulat. Interioarele, la fel ca fatadele cladirilor, prezinta pereti pictati si ornamentati (uneori chiar si tavanele fiind decorate similar peretilor), mobilier impozant, masiv si elaborat ornamentat, sculpturi de dimensiuni mici si medii, oglinzi de diferite dimensiuni, tapiterie in ton cu arhitectura, multiple reliefuri aplicate si, evident, picturi in ulei de diferite dimensiuni.
Pictura capata acum un rol decorativ, fiind invadata de motive exotice si naturaliste. In cadrul motivelor ornamentale, curbele, contracurbele si alte ornamente manifesta o inspiratie orientala sau mitologica. Stilul rococo corespunde atmosferei rafinate si intelectuale a saloanelor pariziene. Astfel, Parisul devine un loc de manifestare a arhitecturii rococo in cadrul resedintelor luxoase numite “hotels”. Plafoanele sunt decorate acum cu picturi in trompe l’oeil, iar personajele sunt colorate astfel incat sa simuleze realitatea, fiind infatisate de parca ar pluti, in atitudini pline de gratie si eleganta.
Monumente representative
Ca monumente religioase reprezentative ale stilului rococo amintim, in Italia, bisericile Sf. Magdalena (opera a arhitectului Sardi, sec. XVIII) si Sf. Balbina (opera a arhitectului Juvara, sec. XVIII) din Roma, bisericile Annunziata si Sf. Clara din Napoli, Santa Croce si Santa Chiara din Lecce, catedrala din Siracusa, biserica iezuitilor din Veneia (opera lui Domenico Rossi).
In Franta amintim Capela Palatului din Versailles (aflat langa Paris), Oratoriul din Avignon, capela Visitatio din Le Mans.
In Germania, cladirile demne de a fi mentionate sunt bisericile Frauenkirche (Sf. Fecioara, biserica protestanta) si Hofkirche (Biserica Palatului, biserica catolica) din Dresda, Sf. Clement din Munster, Sf. Paulin din Trier, Capela Episcopala din Wurzburg (sec. XVIII).
