Arhitectura baroca este un stil predominant al secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea, care a derivat din Renasterea manierista si a evoluat ulterior in Rococo. A mai cunoscut o renastere tarzie, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Banat, Transilvania si Rusia.
Precursoare ale arhitecturii baroce pot fi considerate ultimele opere din Roma ale lui Michelangelo, gratie unitatii colosale pe care o atinge Bazilica Sfantul, ceva nemaiintalnit la vremea aceea. |n secolul al XVII-lea, stilul baroc s-a raspandit in Europa si America Latina, unde a fost promovat de iezuiti.
Europa
Arhitectura barocului a fost imbratisata cu entuziasm in centrul Germaniei (Palatul Ludwigsburg din Stuttgart si complexul Zwinger din Dresda), in Austria (abatia benedictina din Melk) si Polonia (Palatele Wilanów si Bialystok).
In Anglia, momentul culminant al barocului se asociaza cu opere ale unor arhitecti faimosi precum Sir Christopher Wren, Inigo Jones, Sir John Vanbrugh si Nicholas Hawksmoor. Catedrala Sfantului Paul realizata de Christopher Wren intre 1675 si 1708, in stil renascentist italian imbogatit cu elemente baroce este una dintre cele mai cunoscute cladiri din Londra.
In Franta, Palatul Versailles reprezinta una dintre cele mai reusite reprezentari ale stilului baroc, caracterizand totodata personalitatea monarhilor francezi, iubitori de lux si de arte in general, dar si sensibilitatea, ambitia, inclinatiile si imaginatia pictorilor si sculptorilor acelor timpuri.
La Versailles, decoratia interioara reflecta grandoarea regala. Jocul oglinzilor multiplica stralucirea si bogatia materialelor: marmura, aur, bronz si argint. Opulenta si coeziunea celui mai mic detaliu cu ansamblul caracterizeaza aceasta “arta regala”. Palatul Versailles este opera lui Jules Hardouin Mansard, care a finalizat un plan inceput de Le Vau. Ambii s-au servit de elemente clasice amestecate cu ornamente ale barocului, dispuse insa cu ceva mai multa masura si gust fata de barocul italian. Usile sunt sculptate sau pictate, clantele, zavoarele , tot ce este de metal este lucrat in bronz auriu si cizelat. Versailles-ul este cel mai stralucit exemplu in domeniul decoratiunilor interioare.
Continentul american
Numeroase exemple de arhitectura de tip baroc, in special in constructia bisericilor catolice, se intalnesc in cele doua Americii si in toate tarile situate la sud de Statele Unite, foste colonii ale Spaniei, respectiv ale Portugaliei.
Atunci cand se parea ca stilul baroc in arhitectura fusese deja inmormintat, in plin secol al XIX-lea noi manifestari ale acestuia au devenit celebre. Printre ele se numara si Opera din Paris, denumita si Opera Garnier, dupa numele arhitectului Charles Garnier, care a conceput-o si a realizat-o intre 1857 si 1874.
Opera are o intrare monumentala, cu un imens spatiu gol interior, o scara maiestoasa ce se desparte perfect simetric in doua, conducand la nivelele superioare. Merita mentionate si coloanele duble impunatoare, arcadele largi, romanice, ornarea bogata a oricaror suprafete libere, decorarea absolut fastuoasa a tavanului, toate elemente esentiale ale unei constructii realizate in stil baroc, de data aceasta redenumit neo-baroc.
Teatral si exuberant, barocul a exprimat triumful statului si al bisericii, dar si al burgheziei seculare. Formele convexe si concave, iluziile optice, elipsele intersectate in planuri de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometriile complicate si relatiile intre volume de tipuri si marimi diferite, exagerarea emfatica, culorile indraznete si retorica arhitecturala si simbolica sunt cele mai importante caracteristici ale stilului baroc.
