Tehnologia rezolva probleme dificile, dar drumul pana acolo nu e deloc usor. Fiecare dintre urmatoarele proiecte nu cauta raspunsuri facile. Fie ca este vorba de un mod inedit de-a privi o problema veche, un material nou care sporeste eficienta unei tehnici existente sau o metoda inovatoare de a beneficia de o resursa abundenta si putin utilizata, iata sase designeri si arhitecti revolutionari care implementeaza tehnologii de domeniul science-fiction-ului.
Emerging Objects
Cand au fondat compania Emerging Objects, Ronald Rael si Virginia San Fratello nu erau foarte interesati de printarea 3D, dar tehnologia le era la indemana si, fiind amandoi profesori, a durat foarte putin pana au inceput sa experimenteze. Au inceput cu lutul si au trecut la agregate pe baza de nisip, amestecuri de ciment si mai apoi lemn.
Emerging Objects ofera deja o gama larga de optiuni, de la caramizi rezistente de ciment polimer in forme geometrice complexe, la produse din lemn, ciocolata, hartie, nylon si acrilic. Saltygloo, igluul lor din panouri modulare de sare demonstreaza cum materialele printate pot crea interes vizual si pot adauga functionalitate spatiului interior.
Kirstie van Noort
Unii designeri lucreaza la gasirea unor materiale mai inteligente. Designerul de produs Kirstie van Noort se concentreaza pe a face lucruri mai sensibile. Proiectul sau numit Color Collision, dezvoltat in colaborare cu Rogier Arents, consta in obiecte de portelan saturate in suc de varza rosie si scufundate apoi in bai cu ph-uri variabile. Efectele sunt uimitoare: pigmentul vegetal aproape negru este trasformat, dand nastere unor tonuri de pamant care merg de la auriul recoltelor, la albastru cobalt si violet. De curand, van Noort a utilizat acelasi proces pentru a colora discuri de portelan mai mari, folosite in alcatuirea meselor.
Tom van Soest
Pulverizare, presiune si caldura, acesta e modul in care apare piatra in natura. In timpul studiilor la Academia de Design din Eindhoven, designerul de produs Tom van Soest a reusit sa mecanizeze intregul proces, folosind un concasor tubular si un cuptor. Materia bruta provine din demolari si rebuturi de fabricatie – orice fel de material, de la caramizi, la panouri solare. Cu alte cuvinte, produsele StoneCycling (compania pe care a fondat-o Soest cu partenerul sau, Ward Massa) reprezinta posibilitatea unui ciclu de productie continuu, fara deseuri.
Julia Lohmann
Artista si designerul Julia Lohmann a lucrat multi ani cu materiale subapreciate si a creat lampi din stomacuri de oaie si mobila din sapun. Instalatia sa din 2013, Oki Naganode, este compusa din alge japoneze Naga si a fost inspirata de discutiile purtate cu cultivatorii cunoscuti intr-o calatorie in Japonia. La intrebarea “Ce faceti cu algele?”, raspunsul lor a fost simplu: “Le mancam”. Dar algele filtreaza toxinele din apa, o problema cand sunt cultivate doar pentru consumul uman. Folosite ca materie prima, insa, insusirea aceasta nu le face mai putin utile. Prin tratamentele revolutionare aplicate, Lohmann a reusit sa foloseasca algele ca furnir pentru corpuri de mobilier si sa le mentina flexibilitatea si transparenta, transformandu-le intr-un material similar pielii.
Ivy Wang si Loekie Smeets
Dezvoltat in cadrul studiilor la departamentul de arte textile de la Colegiul de Arte si Design Central Saint Martins, proiectul lui Ivy Wang presupune realizarea unor polimeri de plastic din fluxul de deseuri generat de productia de biocombustibil din cartofi. Peretii celulelor cartofilor sunt inutilizabili pe post de combustibil, dar au suficient amidon pentru a face din ei plastic.
Loekie Smeets, pe de alta parte, o alta absolventa a aceleiasI facultati, are o abordare diferita. Proiectul ei Smart by Nature prezinta materiale arhitecturale care se imbunatatesc cu timpul. Obiectele de arama sunt atasate unor caramizi cu modele geometrice. Odata udata de ploaie, din arama vor curge lichide colorate in turcoaz care vor pata striatiile caramizii.
Centrul pentru arhitectura, stiinta si ecologie (CASE)
Ultimele doua proiecte ale CASE fac apel la materiale extrem de avansate in locul sistemelor mari consumatoare de energie pentru a imbunatati controlul mediului interior. |n multe parti ale lumii, una dintre marile provocari este reglarea nivelurilor umiditatii cu un consum cat mai mic de energie. Astfel, materialele cu scop de uscare integrate in cladiri (BIDS) si sistemul avansat EcoCeramic de anvelopanta (EcoC) se bazeaza pe proprietatile termodinamice si de reducere a umiditatii inerente materialelor pentru a reduce caldura si umiditatea.
