Aparuta in Italia, in secolul al XV-lea, Renasterea se inspira din modelul operelor greco-romane si este perioada in care viziunea fantastica a lumii, caracteristica conceptiilor medievale, este inlocuita de universul organizat.
Termenul de Renastere este folosit pentru prima data de Giorgio Vasari (1452-1550), care invoca o “rinascita” artistica, opusa perioadei gotice precedente. In aprecierea operelor de arta, principalele criterii au in vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. Rolul artistului evolueaza de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera.
Arhitectura Renasterii se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. |n secolul al XV-lea, s-au adoptat (prin arhitectii L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, cum ar fi arcadele semicirculare, coloanele. In secolul al XVI-lea s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D. Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (palatul Pitti din Florenta).
Expresia arhitecturala a societatii feudale fusese castelul, destinat sa apere un punct strategic important. In sec. XIV – XV, pe langa nevoia de aparare, incepe sa se afirme preocuparea pentru confort. Turnurile, crenelurile, zidurile groase raman, dar locuinta devine mai luminoasa, mai incapatoare si mai comoda.
Filippo Brunelleschi
Unul dintre cei mai mari arhitecti ai Renasterii timpurii a fost Filippo Brunelleschi (1377-1446), care incepe sa foloseasca multe din elementele arhitecturii clasice (coloane, padimente triunghiulare, arcade rotunde si domuri). Cea mai renumita lucrare a lui Brunelleschi este cupola bisericii Santa Maria del Fiore, proiectata in anul 1420. Tot el este responsabil de planul palatului Pitti, cea mai mare cladire civila din Italia, dupa cea a Vaticanului, la proiectarea caruia foloseste „numarul de aur”.
Brunelleschi a fost cel care a enuntat, pentru prima data, legile perspectivei – desenarea unei scene pe o suprafata plana in asa fel incat desenul sa aiba adancime.
Donato Bramante
Arhitectul (1444 – 1514) este cel care da o noua dimensiune, clasica, cladirilor simetrice, precum in cazul constructiei Tempietto din Roma. Bramante proiecteaza biserica Sfantul Petru, care urma sa aibe capelele dispuse radial si un acoperis boltit.
Michelangelo di Lodovico Bounarroti Simoni
Format in atelierul lui Ghirlandane, sub influenta mesterilor Academiei platonice florentine, Michelangelo (1475 – 1564) incheie evolutia arhitecturii Renasterii, orientand-o spre baroc. Construieste Capella Medici in biserica San Lorenzo, propunandu-si sa uneasca arhitectura, sculptura si pictura intr-o constructie inchinata gloriei familiei Medici. Este insarcinat cu sistematizarea pietei Capitoliului. Isi incheie cariera de arhitect cu proiectul cupolei bazilicii Sfantului Petru. Arhitectura lui Michelangelo reflecta tensiunea care se produce la mijlocul sec. al XVI-lea intre stilul clasic, caracterizat prin ordine si claritate, prin proportii armonioase, forme geometrice regulate si prin maretia ansamblului si intre stilul baroc, amator de constraste violente si de efecte pitoresti.
